|
Lungimea corpului: 40-50 cm; adesea femela este mai mare decât masculul
Descriere: în România există două subspecii:
Anguis fragilis fragilis: care are 24-26 şiruri de solzi în zona mediană a corpului; poate fi confundată cu un şarpe datorită modului în care se deplasează şi a lipsei picioarelor; se deosebeşte de şerpi prin prezenţa pleoapelor deasupra ochilor, forma solzilor de pe corp, capacităţii de autotomie; are corpul cilindric, neted, cu aspect de piele, lucios, dorsal brun- cafeniu, maroniu-roşcat, bronziu pe spate şi pe flancuri, mai deschis ventral (cenuşiu, crem-albicios); deschiderile auditive nu sunt vizibile, fiind ascunse sub piele; ochii sunt mici, cu pupilele rotunde; limba este scurtă şi crestată, dar nebifurcată; prezintă dimorfism sexual:
• femela: are adesea nuanţe mai maronii, o dungă mediană întunecată pe spate şi pe flancuri, capul negricios pe laterale
• masculul: are corpul uniform colorat, fără dungi de o altă culoare, de cele mai multe ori cu nuanţe cenuşii, iar capul este mai mare decât al femelei
Anguis fragilis colchicus: care are 26-30 şiruri de solzi în zona mediană a corpului, iar masculul are adesea pe spate numeroase pete neregulate de culoare albastră
Dieta: este formată în special din melci, râme, păianjeni, mici nevertebrate, insecte, omizi şi doar ocazional consumă exemplare tinere de Zootoca vivipara, Natrix natrix; în anumite condiţii, în captivitate, s-au semnalat cazuri în care femelele au dat dovadă de canibalism, devorându-şi o parte dintre proprii pui
Comportament: este o specie activă mai ales la lăsarea întunericului sau dimineaţa devreme (când temperatura este în jur de 15 °C), dar poate fi văzută uneori încălzindu-se la soare în timpul zilei (în special femelele ce poartă ouă fertilizate); stă ascunsă în cea mai mare parte a zilei sub buşteni în putrefacţie, fragmente de lemn, pietre, prin pajişti cu vegetaţie înaltă, printre frunzele uscate de pe solul rariştilor de pădure luminoase; în habitatele antropizate, adesea se ascunde sub obiectele care absorb căldură de la soare (cutii de carton, bucăţi de mochetă, foi de tablă); este una dintre cele mai longevive specii de şopârlă, putând vieţui până la 30 de ani; când temperatura mediului începe să scadă (octombrie-noiembrie), îşi caută adăpost în galerii subterane, unde se adună în grupuri numeroase (20-30 de indivizi) pentru a traversa anotimpului rece, până în martie(aprilie)
Strategii de reproducere: în timpul perioadei de împerechere, masculii devin agresivi faţă de alţi masculi, concurează pentru femele, se luptă şi se muşcă; după fertilizare (în martie-iunie), femela produce în jur de 15 ouă, care sunt incubate în interiorul corpului, iar după câteva luni (august-septembrie) dă naştere de obicei la 8-12 pui vii (ovovivipară), de circa 7-10 cm lungime, gălbui-cenuşii; femelele se împerechează o singură dată pe an, putând fi identificate observând cu atenţie zgârieturile şi urmele lăsate de muşcăturile masculilor, pe gât şi pe cap, în timpul copulării
Mecanisme de apărare:
- are abilitatea de a-şi detaşa coada de corp atunci când este apucată; pentru a distrage atenţia atacatorilor, coada ce s-a detaşat de corp se zvârcoleşte timp de câteva minute, dându-i astfel posibilitatea de a furişa şi a dispărea în frunziş; coada detaşată, se reface parţial după câteva săptămâni
- dacă atacatorul insistă, eliberează din zona anală o secreţie urât mirositoare
- rareori muşcă atunci când este apucată cu mâna
- foarte rar, au fost observate exemplare care, pentru a scăpa de atacatori, nu au pregetat să înoate sau să se scufunde
- este o specie care şi-a dezvoltat capacitatea de a detecta compuşii chimici emişi de şerpii potenţial dăunători care se apropie, înainte ca aceştia să fie detectaţi vizual, având astfel posibilitatea de a-i evita
Habitat: grădini, pajişti umede, margini de pădure; preferă habitatele umede şi zonele aflate în preajma cursurilor de apă (izvoare, pâraie, canale); uneori, poate fi întâlnită la altitudini ridicate (până la 1500 m)
Prădători: în zonele din vecinătatea aşezărilor omeneşti, este atacată de pisici domestice, câini; este vânată adesea şi de nevăstuici (Mustela nivalis), păsări, arici (Erinaceus concolor), dihori (Mustela putorius), bursuci (Meles meles), şerpi de casă (Natrix natrix), şerpi de alun (Coronella austriaca), mistreţi (Sus scrofa)
|
|
