|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Subspecii: în România există subspeciile:
• Lacerta agilis agilis
• Lacerta agilis argus
• Lacerta agilis chersonensis
Lungimea corpului: 200-230 mm la mascul şi 150-170 mm la femelă
Descriere: prezintă un dimorfism sexual foarte evident; masculul are colorit foarte variabil, de la verde-gălbui la verde, adeseori cu o bandă gri-cafenie pe mijlocul spatelui, pe flancuri şi pe burtă cu o mulţime de pete negre şi o serie de oceli bine conturaţi; femela are corpul gri- cafeniu, acoperit de pete mari maronii cu un punct albicios în centru; exemplarele tinere au o dungă dorsală cafenie, iar pe flancuri oceli albicioşi cu contur negru; ajunge la o greutate a corpului de 10-15 grame, masculii având în general o greutate mai mare decât a femelelor
Dieta: asemeni altor specii de şopârle, este o specie carnivoră, care se hrăneşte mai ales cu mici nevertebrate (insecte: muşte, lăcuste, păianjeni, gândaci, furnici; râme, omizi, melci)
Comportament: în funcţie de clima mediului, este activă din primele zile ale lunii mai până la sfârşitul lunii septembrie; este destul de agilă, putând atinge până la 48 km/h; fiind o vieţuitoare cu sânge rece, maele de pământ, pe grămezile de vreascuri, pe pietrele din vecinătatea bălţilor; cercetările au scos în evidenţă capacitatea sa de termoreglare, astfel că masculii sunt foarte activi dimineaţa când temperatura mediului e mai ci întâi trebuie să-şi încălzească corpul pentru a putea vâna, aşa încât, poate fi văzută încălzindu-se la soare pe moviloborâtă, în timpul zilei stând perioade mai îndelungate în locurile aflate în bătaia directă a razelor soarelui pentru a-şi regla temperatura corporală (o consecinţă a acestei abilităţi este faptul că temperatura corporală este întotdeauna mai ridicată decât a mediului înconjurător); iernează în stadiul de adult, în galerii subterane
Strategii de reproducere: pentru a-şi maximiza şansele de a-şi transmite genele proprii, la scurt timp după copulare, masculul rămâne în apropierea femelei şi îşi aşează bărbia şi picioarele anterioare peste trupul femelei cu scopul de a o păzi de alţi masculi (uneori pentru mai mult de 30 de minute), mărind intervalul intercopulator în competiţia cu alţi masculi; de asemenea, poligamia masculilor şi promiscuitatea femelelor, măresc şansele de transmitere a genelor generaţiilor viitoare
Mecanisme de apărare: atunci când se simte ameninţată, nu pregetă să se arunce în apă - au fost observate exemplare care chiar s-au scufundat pentru câteva minute pentru a scăpa de ameninţarea prădătorilor; când este apucată de coadă, aceasta se detaşează de corp, dându-i astfel timp pentru a putea scăpa de atacul prădătorilor; cel mai adesea se ascunde în vizuina aflată sub pământ
Habitat: este o specie destul de comună prin pajişti, păduri defrişate, povârnişuri însorite, pe lângă garduri şi desişuri, malurile ierboase ale bălţilor
Prădători: este adeseori vânată de păsările de pradă, şerpi, vulpi şi ocazional de pisici, câini
|
|