Lacerta viridis viridis

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: este cea mai mare specie de şopârlă din România, cu lungimea corpului de 250-350(400) mm, din care 2/3 o reprezintă coada Descriere: prezintă dimorfism sexual evident în ceea ce priveşte culoarea, dimensiunea şi greutatea corpului; masculul are pe spate şi flancuri culoarea verzuie, verzui-gălbuie, verde aprins, cu un numar variabil de puncte mici negre, abdomenul gălbui; capul este mare, cu bărbia şi lateralele albăstrui; femela are corpul mai alungit, colorit cenuşiu, cu diferite nuanţe de cafeniu, maroniu-verzui, verde-oliv, adesea cu două sau trei dungi deschise la culoare, mărginite de puncte negre, bărbia albicioasă, abdomenul palid-gălbui Dieta: consumă în special insecte (gândaci, furnici, viespi, lăcuste, păianjeni, fluturi), dar şi omizi, viermi, melci, uneori fructe, ocazional ouă de păsări, şopârle tinere (uneori chiar proprii pui), mici mamifere (şoareci) Comportament: este o specie diurnă căreia-i place să petreacă timp îndelungat în locurile expuse la soare pentru a-şi ridica temperatura corporală; când temperatura mediului coboară dramatic, se pregăteşte de hibernare până în primele luni ale primăverii următoare, până când temperatura depăşeşte 15°C; poate trăi până la 10-12 ani Strategii de reproducere: masculii dau dovadă de comportament teritorial în perioada de împerechere (mai-iunie) angajându-se în lupte cu alţi masculi, muşcându-se şi urmărindu-se; masculii capătă în această perioadă culori mai vii, bărbia devenind de un albastru intens până la turcoaz; studiile au arătat că aceste nuanţe vii de albastru reflectă foarte puternic radiaţiile UV, cu rol în comunicarea dintre masculii aflaţi în competiţie şi dintre mascul şi femelă (femelele preferă masculii cu un colorit albastru foarte intens); atât masculii, cât şi femelele se împerechează cu mai mulţi parteneri; femela depune, în soluri nisipoase sau afânate, 6-20 de ouă alb-crem, pe care le păzeşte timp de câteva zile Mecanisme de apărare: este o specie care aleargă, se caţără sau sare destul de repede când se simte în pericol; cel mai adesea se ascunde cu repeziciune în galeria subterană ce-i foloseşte ca adăpost; când este atacată de prădători, are abilitatea de a-şi detaşa coada de trup (autotomie caudală) pentru a distrage atenţia atacatorului şi a putea scăpa, coada regenerându-se pe parcursul a câteva săptămâni Habitat: zonele cu vegetaţie deasă, gardurile vii, luminişurile de la marginea pădurilor de foioase, marginea câmpurilor, malurile însorite ale lacurilor, pajiştile umede Prădători: are numeroşi prădători, fiind foarte des vânată de jderi, nevăstuici, vulpi, păsări răpitoare şi chiar de pisicile domestice

Adulţii - masculul

Adulţii - femela

Exemplarele tinere - femela

Exemplarele tinere

Mecanisme de apărare

  Referinţe:

●	Andrei M.-D. (2002). Contributions to the knowledge of the herpetodauna of southern Dobruja (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 44: 357-373
●	Bajer K., Molnár O., Török J., Herczeg G. (2010). Female European green lizards (Lacerta viridis) prefer males with high ultraviolet throat reflecyance. Behavioral Ecology and Sociobiology 64(12): 2007-2014
●	Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R. (2013). Diversity and distribution of reptiles in Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 44: 357-373
●	Laurenti J. N. (1768). Specimen medicum, exhibens synopsin reptilium emendatam cum experimentis circa venena et antidota reptilium austriacorum. Typ. Joan. Thom. nod. de Trattnern, Cæs, Reg. Aulæ Typogr. et Bibliop. Vienæ: 62
●	Nöllert A., Nöllert C., Ritter A. (1986). Einige Beobachtungen zur Herpetofauna der bulgarischen Schwarzmeerküste und Südwestbulgariens (Teil 2 - Die Reptilien). Herpetofauna 8(44): 30-34
●	Strödicke M. (1995). Die Smaragdeidechse, Lacerta viridis (Laurenti, 1768), in der Mitte und Norden der Tschechischen Republik (Squamata: Sauria: Lacertidae). Herpetozoa 8(1/2): 73-80
●	Vongrej V., Smolinský R., Bulánková E., Jandzik D. J. (2007). Extraordinary winter activity of the Green Lizard Lacerta viridis (Laurenti, 1768) in southwestern Slovakia [Short note]. Herpetozoa 20(3/4): 173
●	Zang R. (1904). Über horizontale und vertikale Verbreitung einiger reptilien und Amphibien Deutschlands und der Schweiz. Zoologischer Anzeiger 28: 249-251

Lacerta viridis meridionalis

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: prezintă dimorfism sexual, masculul fiind mai mare decât femela; are dimensiuni mai mici decât specia tip (Lacerta viridis): 240-340 mm din care 90-115 mm are corpul (coada este de 2,5 ori mai mare decât corpul) Descriere: zona maseterică este foarte mare, putând acoperi aproape în întregime tâmplele, întinzându-se de obicei de la supralabiale până la supratemporal; picioarele posterioare au colorit maroniu-cafeniu; coada de culoare maronie este foarte ascuţită; scutul abdominal este format din şase rânduri de solzi gălbui la culoare; corpul are colorit verzui, verzui-oliv pe spate, de obicei fără petele negre prezente la Lacerta viridis viridis; petele negre de pe creştetul capului lipsesc sau uneori, sunt foarte difuze; abdomenul este gălbui, iar bărbia la mascul are nuanţe albăstrui Dieta: consumă mai ales insecte (coleoptere, himenoptere), rareori mici vertebrate (şopârle mici, broaşte) sau fructe Comportament: este o specie activă în timpul zilei, adeseori putând fi văzută încălzindu-se la soare; este foarte agilă şi se poate căţăra cu mare uşurinţă în arbori sau arbuşti Strategii de reproducere: masculul are gâtul colorat în nuanţe albastru-azurii în perioada de curtare; femela depune de obicei 5-15 ouă Mecanisme de apărare: atunci când se simte ameninţată, dispare imediat ascunzându-se în vegetaţia joasă Habitat: preferă pajiştile cu tufărişuri rare, marginile pădurilor de foioase, zonele umede din păduri; a fost semnalată şi observată mai ales în Dobrogea, dar am găsit-o şi în nordul Moldovei, în stufărişul de pe malul unui lac aflat la marginea unei păduri de foioase Specii asemănătoare: • Lacerta viridis viridis, care are dimensiuni mai mari (până la 400 mm lungime), iar corpul este presărat cu o multitudine de puncte mici negre • Lacerta trilineata dobrogica, al cărei mascul are numai părţile laterale ale gâtului albăstrui

  Referinţe:

●	Andrei M.-D. (2002). Contributions to the knowledge of the herpetodauna of southern Dobruja (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 44: 357-373
●	Arndt S. (1993). Beobachtungen an Eidechsen in Makedonien (Nordgriechenland). die Eidechse 10: 15-18
●	Biserkov V. (2007). Contributions to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja (Romania). A Field Guide to Amphibians and Reptiles of Bulgaria. Sofia, Green Balkans: 77-104
●	Bodenheimer F. S. (1944). Introduction to the knowledge of Amphibia and Reptilia of Turkey. Revue de la Faculté des Sciences de d'Université d'Istanbul Série B: Sciences Naturelles 9: 1-78
●	Çevik I. E. (1999). Trakya'da Yasayan Kertenkele Türlerinin Taksonomik Durumu (Lacertlia: Anguidae, Lacertidae, Scincidae). Turkish Journal of Zoology 23(1): 23-35
●	Iftimie A., Iftimie O. (2006). Herpetofauna masivelor forestiere continentale din sud-vestul Dobrogei. Situaţia actuală şi importanţa acesteia în conservarea habitatelor naturale. Revista Delta Dunării III: 141-152
●	Schlüter U. (2005). Die Herpetofauna der bulgarischen Schwarzmeerküste - Teil 2: Echsen. Elaphe 13(4): 52-58
●	Schlüter U. (2005). Die Herpetofauna des Comorova-Waldes in Rumänien. Elaphe 13(1): 57-62
●	Schlüter U. (2005). Die Smaragdeidechsen der Dobrudscha. die Eidechse 16(2): 46-61
●	Schmidtler J. F. (1986). Orientalische Smaragdeidechsen: 1. Zur Systematik und Verbreitung von Lacerta viridis in der Türkei. Salamandra 22(1): 29-46
●	Tamás T., Krecsák L., Madsen T., Újvári B. (2002). Herpetofaunal locality records on the Greek Islands of Corfu (Amphibia, Reptilia). Herpetozoa 15(3/4): 149-169

Natrix natrix

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: femelele sunt de obicei mai mari, având lungimea de 90-110(180) cm, spre deosebire de masculi care au până la 50(150) cm; masculii au coada mai lungă; ajunge la o greutate a corpului de circa 240 de grame Descriere: corpul are colorit cenuşiu, gri-oliv până la negricios dorsal, pe flancuri cu pete verticale mici întunecate, pe gât cu două pete caracteristice de culoare palid-gălbuie, crem- gălbui, galbene, în formă de semilună (uneori, la adulţi, acestea pot fi absente); ventral este crem-albicios cu o serie de pete neregulate mai închise la culoare; pupilele sunt rotunde Dieta: constă în special din amfibieni (broaşte - Rana, Bufo; tritoni) ocazional din mamifere mici, peşti, pui de păsări (uneori şi ouă), mici şopârle, mormoloci, pe care le înghite întregi, fără a le sufoca prin constricţie; are nevoie de doar câteva prăzi mai consistente pentru a supravieţui întregului sezon Comportament: activă în timpul zilei, adesea deplasându-se prin vegetaţia deasă de pe malul bălţilor, în căutarea hranei; este extrem de dificil de observat, deoarece este foarte precaută şi se deplasează foarte repede pe sol, ascunzându-se în vegetaţia deasă la cel mai mic semn de pericol; înnoată cu mare agilitate prin apă cu capul ţinut deasupra, dar nu de puţine ori se scufundă, putând rămâne câteva zeci de minute ascunsă în vegetaţia subacvatică; iernează în adăposturi, galerii, vizuini subterane, scorburi; de asemenea, este şi un bun căţărător, putând fi văzut adesea urcat în tufişuri sau arbuşti pentru a se încălzi la soare; poate trăi până la 15 ani Strategii de reproducere: femela depune până la 40 de ouă albicioase, în primele luni de vară, în locuri cu umiditate şi temperatură ridicată, în grămezile de frunze în putrefacţie, compost, gunoi de grajd, movilele de resturi vegetale, grămezile de fân Mecanisme de apărare: este neveninoasă şi neagresivă, posedând mai multe strategii de descurajare a prădătorilor: - de obicei, în prezenţa oamenilor, se retrage repede într-un loc sigur - dacă se simte ameninţat, adoptă o postură agresivă a corpului, se umflă şi sâsâie aşa cum fac şerpii veninoşi, simulând un atac rapid dar cu gura închisă, pentru a descuraja atacatorului, rareori muşcând pentru a se apăra - dacă atacatorul continuă atacul, eliberează din glandele anale un fluid urât mirositor (care se aseamănă cu cel de usturoi) - dacă atacatorul insistă sau în momentul în care este apucat cu mâna, mimează moartea, corpul său devenind complet moale, cu gura căscată şi limba atârnândă în afară - există cazuri în care poate secreta deliberat sânge din gură şi din nas, concomitent cu mimarea morţii Habitat: foarte des întâlnită la marginea pajiştilor, a pădurilor, în imediata vecinătate a bălţilor, lacurilor, ochiurilor de apă, canalelor, apelor lin curgătoare, în luncile râurilor Prădători: vânată de unele păsări acvatice, păsări răpitoare, uneori de vulpi, bursuci, arici şi chiar de pisici domestice Specii asemănătoare: • Vipera berus, specie veninoasă, care are o dungă întunecată în zig-zag pe spate, un desen în forma literei "V" pe cap şi pupilele verticale

Adulţii

Exemplarele tinere

Năpârlirea

  Referinţe:

●	Borczyk B. (2007). The causes of intraspecific variation in sexual dimorphism in the common grass snake populations, Natrix natrix Linnaeus, 1758 (Serpentes, Colubridae): Data from the South Western Poland. Acta Zoologica Cracoviensia 50A(1-2): 9-13
●	Filippi E., Capula M., Luiselli L., Agrimi U. (1996). The prey spectrum of Natrix natrix (Linnaeus, 1758) and Natrix tessellata (Laurenti, 1768) in sympatric populations (Squamata: Serpentes: Colubridae). Herpetozoa 8(3/4): 155-164
●	Gregory P. T., Isaac L. A., Griffiths R. A. (2007). Death feigning by grass snakes (Natrix natrix) in response to handling by human "predators". Journal of Comparative Psychology 121(2): 123-129
●	Strugariu A., Gherghel I., Huţuleac-Volosciuc M. V., Sahlean T. C., Sas I., Puşcaşu M. C. (2002). Preliminary data concerning the distribution of amphibian fauna in Suceava County (Romania). North-Western Journal of Zoology 2(1): 39-43