Emys orbicularis orbicularis

Statut de protecţie:  NT  = specie ameninţată cu dispariţa în viitorul apropiat Carapacea: are lungimea de 12-38 cm; este de culoare maronie cu tentă verzuie, brun-oliv, fiind presărată cu o multitudine de puncte mici gălbui Descriere: prezintă dimorfism sexual evident: masculul are plastronul este mai mic şi uşor concav, dimensiuni mai reduse, coada mai lungă (circa 9 cm); femela are carapacea mai rotunjită, coada mai scurtă (8-8,5 cm) şi mai îngustă la bază; la maturitate, poate atinge o greutate de 400-800 grame; picioarele sunt prevăzute cu gheare puternice, cele anterioare cu câte cinci, cele posterioare cu câte patru; coada este lungă şi conică Dieta: este aproape exclusiv carnivoră, care se hrăneşte cu insecte, moluşte acvatice, crustacee, ocazional peşti, ouă de broaşte, mormoloci, lipitori; în mod excepţional, poate vâna pui de animale sau rozătoare mici, pe care le scufundă mai întâi pentru a le îneca Comportament: este o specie diurnă, activă, în funcţie de condiţiile de mediu, din aprilie (mai) până în septembrie (octombrie); este o specie de broască ţestoasă cu durată de viaţă mare (40-60 de ani, uneori putând atinge 100 de ani) Strategii de reproducere: în perioada mai-iulie, femelele depun 3-13 ouă albicioase într-un cuib pe care-l construiesc pe soluri nisipoase, uscate, ferite de inundaţii, expuse către sud, acelaşi cuib folosindu-l îndelungi perioade de timp pentru depunerile viitoare; cuibul, uneori localizat la câteva sute de metri de apă, este săpat în sol cu ajutorul cozii şi a membrelor posterioare, apoi este acoperit cu pământ şi tasat cu scutul de pe piept, fiind astfel foarte greu de descoperit; puii care eclozează, în toamna aceluiaşi an sau în primăvara viitoare (dacă condiţiile climaterice sunt nefavorabile), au o lungime a carapacei de circa 25-28 mm şi o greutate a corpului de circa 4 grame; sexul puilor este determinat atât genetic cât şi de temperatura din perioada de incubaţie (la temperaturi mai mici de 28°C puii sunt masculi, iar la temperaturi mai mari de 29°C puii sunt femele) Mecanisme de apărare: cel mai adesea poate fi văzută stând nemişcată la soare, pe o ramură, creangă, piatră, orice altă ridicătură ce iese din apă, iar atunci când se apropie ceva sau când se simte ameninţată, se aruncă direct în apă, dispărând la fund Habitat: preferă zonele umede (bălţi, lacuri, cursuri line de apă), mărginite de zone mai mult sau mai puţin întinse de stuf şi papură, cu vegetaţie plutitoare, înconjurate de habitate împădurite extinse; este considerată o specie semiacvatică, deoarece poate supravieţui în zone aflate la distanţe foarte mari de apă Prădători: cuibul cu ouă este adeseori prădat de mamifere (dihor - Mustela putorius, jder - Martes foina, vulpe - Vulpes vulpes, mistreţ - Sus scrofa, viezure - Meles meles) Paraziţi: corpul este parazitat de protozoare (globulele roşii din sistemul circulator), viermi (cavitatea bucală, mucoasa stomacală), alge, flagelate

Partea ventrală a carapacei

Încălzirea corpului la soare

Exemplarele tinere

Deplasarea prin apă

Paraziţii

  Referinţe:

●	Ayaz D., Çiçek K. (2008). Overwintered Hatchlings of Emys orbicularis from Lake Sülüklü (Western Anatolia, Turkey). Ecologia Balkanica 3(1): 111-115
●	Bensettiti F., Gaudillat V. (2002). « Cahiers d'habitats » Natura 2000. Connaisance et gestion des habitats et des espèces d'intérêt communautaire. Tomme 7 - Espèces animales. La Documentation Française: 131-133
●	Fritz U., Havaš P. (2007). Checklist of Chelonians of the World. Vertebrate Zoology 57(2): 149-368
●	Miclăuş V., Mihalca A., Oana L., Rus V., Cadar D. (2008). Gastric parasitism with full-aged Spiroxys contortus of the European pond turtle. Histological aspects. Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine 65(2): 84-86
●	Mitrus S. (2006). Fidelity to nesting area of the European pond turtle, Emys orbicularis (Linnaeus, 1758). Belgian Journal of Zoology 136(1): 25-30
●	Servan J., Roy J. J. (2004). Notes on the reproduction of Emys orbicularis in Brenne (Central France). Biologia, Bratislava 59(Suppl. 14): 139-142
●	Sos T. (2013). Conservation activities for European pond turtles (Emys orbicularis) in Romania. Herpetology Notes 5: 147-148